Așa cum am mai scris pe aici, sunt un mare consumator de TikTok. Mă amuză, mă surprinde, mă informează, dar mai ales mă ține la curent cu lumea reală, aia din care îmi rotunjesc personajele literare și îmi extrag sensul textelor publicistice. Recent am văzut însă ceva care m-a speriat, adică lista meseriilor care vor fi înlocuite de AI. Deși avea doar cinci intrări, trei dintre ele se refereau la mine: traducător, redactor, autor. Exista chiar și o a patra, ilustrator junior, care m-a nedumerit destul de tare. Terifiat, am zis că inteligențele astea artificiale sunt un fel de zeități, așa că m-am grăbit să le aduc drept ofrandă niște bani, adică am cumpărat sau prelungit perioada de utilizare plătită. Apoi am trecut la treabă, adică am început un proiect care ar trebui să-mi furnizeze traducerea în engleză a romanului meu, DemNet.
„Traduttore traditore”
Traduc cu deepl.com. E o unealtă decentă, mai ales în varianta plătită. Funcționează foarte bine pe textele tehnice sau pe comunicarea generală. Ei, când vine vorba de text literar, mai e mult de muncă! De departe cea mai frustrantă fază intervine în momentul în care fie nu traduce deloc, fie traduce total eronat ceva. Nu reușește să semnalizeze în vreun fel fragmentele sau cuvintele de care nu e sigur sau pe care le-a păstrat în românește. Așa te trezești în text cu chestii de genul „the șturlubatic boy” sau „she had eggplant lips” atunci când descrii o fantomă cu buze vinete. Una peste alta însă, e o unealtă decentă. Dar nimic mai mult.
Gramatica și reformularea
Cu textul tradus în engleză am mers la quillbot.com, o inteligență artificială care spune că verifică gramatica și optimizează frazarea. În general, a găsit cam 30-40 de greșeli gramaticale pentru fiecare capitol din DemNet. Cu textul astfel corectat, am mers în secțiunea de „rephrase”, de unde a rezultat ceva mai clar, o frazare mai americănească. În momentul acela, un drăcușor ce și-a făcut culcuș în mintea mea încă din copilărie m-a pus să verific gramatical textul refrazat tot de quillbot. Surpriză! A găsit vreo 15 greșeli. Oleacă schizofrenă această AI, care e o unealtă spectaculoasă, dar folosibilă doar fiindcă e infinit mai ieftină decât un redactor uman.
Atomicul ChatGPT
Textul rezultat după quillbot avea o problemă: păstrase punctuația românească în ceea ce privește dialogul. Sarcina nu e tocmai simplă: trebuie să identifici adresarea directă dintr-un paragraf, să elimini liniile de dialog și să pui ghilimele. Încă resimțindu-mă de pe urma afirmației „lu’ tata lu’ ChaGPT” care spunea că varianta 5 e similară ca importanță cu explozia primei bombe nucleare, am exclamat: uite asta e o treabă pe măsura acestei inteligențe artificiale! Mda. N-a fost. În sensul că task-ul l-a depășit în viteză. După patru ore de rafinare continuă a regulilor de marcare a dialogului, a reușit să producă niște rezultate a căror acuratețe e de maximum 80 la sută. În timpul dialogului cu ChatGPT am aflat că, deși îi spui să execute o listă de operații pe care a generat-o tot el (ea?), trebuie să îi specifici că vrei să aibă în vedere toate instrucțiunile. De asemenea, odată închis chat-ul, uită tot. Ce mai!, e ca un elev de clasa I, oleacă leneș și nu tocmai ager la minte, dornic să facă munci repetitive.
Cel mai amuzant aspect al interacțiunii fost însă acela când s-a oferit să-mi rescrie el romanul, ca povestea să fie mai interesantă, mai alertă, mai plină de „insight”. A renunțat de bună-voie, văzând dimensiunile textului. Devenisem însă curios, așa că i-am dat să rescrie o povestire din „eu 2.0”. Rezultatul a fost mai mult decât liniștitor. Nu mai trăiesc eu îndeajuns de mult ca AI să scrie romane lizibile!
Ilustrații de capul lor
Prins de frenezia studiului, m-am aruncat și asupra deepAI.org, despre care se zice că ar fi rivalul chinezesc al lui ChatGPT. Acolo m-am concentrat asupra generării de ilustrații. Asta fiindcă inteligența artificială americană are limitări, cum ar fi cea care îi interzice să prezinte niște ursitoare prinse într-un acvariu, fiindcă asta ar putea leza sensibilități feministe. Am încercat deci să generez o ilustrație cu deepAI. Aici trebuie spus că nu prea mă pricep la scrierea promptului care descrie imaginea, așa că vina eșecului se poate să fie împărțită. Cert este însă că n-am reușit deloc să lămuresc pe deepAI că, în DemNet, Inelul Orbital ocupă o întreagă orbită și nu gravitează de nebun...
Avem o vocație indiscutabilă pentru apocalipse de tot felul, iar știrile catastrofice atrag din ce în ce mai mult. De aceea, se poate să fie și oameni speriați de perspectiva înlocuirii muncii lor cu cea a unei AI. Acestora din urmă le zic să stea liniștiți dacă sunt traducători, scriitori, redactori sau chiar ilustratori. N-a venit încă vremea aia, fiindcă inteligențele artificiale sunt deocamdată doar niște unelte mai speciale, inutile în lipsa creativității și a capacității de analiză specific omenești. Cum spunea un vecin de-al meu vorbind despre pretențiile lui Poli Iași de a promova în prima divizie la fotbal, deocamdată îs ’AI di capu’ lor!
Cred că până la anul pe vremea asta bula AI se va sparge precum bula dotcom. Vor rămâne câteva lucruri utile, pentru noi legate de documentare, pentru alții și de automatizare, dar bursa o să fie roșie și vor fi plăci video să ne punem și-n cap, căci AI-ul conexionist, cel care le folosește la greu, trece către modele mai mici, dedicate, mai puțin energofage și consumatoare de ferme de GPU. Aș vinde acțiunile Nvidia, acum când sunt sus, le-aș păstra cele de la Xai, de la Anthropic. Și aș investi în cine vine cu ceva bun în zona de agenți AI...