Nu trageți în TikTok!
Mie îmi place să mă bălăcesc în contemporaneitate.
Cu mai bine de zece ani în urmă, mă întorceam pe DN1 cu un grup de colegi de la târgul de carte Gaudeamus, de la București. Cu vreo cinci sute de metri înainte de eventualul viraj la dreapta, i-am sugerat șoferului nostru, nenea Costică, să o apuce pe centura Bucureștiului, care ne-ar fi dus spre Urziceni. „Pe centură? Nu merg eu pe-acolo!” a protestat el și a urmat drumul spre Ploiești. Mi-a trebuit ceva vreme, dar m-am prins. În mintea lui, „centura” era sinonimă cu Cartierul Roșu din Amsterdam. Cam așa se întâmplă astăzi cu mulți dintre prietenii mei atunci când vine vorba despre un eventual cont de TikTok.
Democratizarea comunicării
Timp de milenii, în societate au comunicat cei puternici și cei foarte talentați. Sau, de cele mai multe ori, cei talentați, care s-au pus în solda celor puternici. TikTok a schimbat această cutumă. Doar că lucrul ăsta nu s-a întâmplat în urma unei conspirații chinezești ci pur și simplu pentru că, astăzi, fiecare cetățean planetar are în buzunar ceea ce, cu trei decenii în urmă, ar fi putut fi considerat un adevărat studio TV. Adică, un telefon mobil.
În acest fel simplu, omenirea pare să fi devenit un creuzet de banalități, de trivialități, de lucruri care, cu douăzeci de ani în urmă, nimeni nu s-ar fi obosit să le filmeze. Dar ce înseamnă asta? Că ele nu existau? Evident că nu, fiindcă tot ce ni se pare astăzi ciudat pe TikTok nu a apărut ieri, ci a existat mereu, e drept, într-o zonă privată sau ignorată de tirania televiziunii, unde se difuza doar „ceea ce contează”. Acum sunt canale dedicate flatulențelor sau extracției de puncte negre, dar și cele care promovează muzica clasică și pictura renascentistă, mii de clipuri despre pisici, dar și discursuri politice. Poți alege ce vrei să vezi... Sau nu?
Algoritmul fură ritmul. Minții...
Criticii TikTok spun că utilizatorii sunt la discreția... Algoritmului. Sună abisal, ca un citat neterminat dintr-un roman gotic de dinainte de Poe. Se prea poate, doar că algoritmul progresează: dacă nu te uiți la manele, va sfârși prin a nu ți le mai propune. Dacă vede că ești fan Metallica, te servește, dacă vede că îți place turismul, îți arată plaje spectaculoase. Cu alte cuvinte, algoritmul învață. Problema e că învață de la tine și, într-un fel, devine un fel de oglindă a ta. Și, pe cei mai mulți dintre noi, nu-i mulțumește ceea ce se vede într-o asemenea reflexie.
Da, e posibil, deși eu nu cred chestia asta, ca maleficul guvern chinez să vrea să reinstaureze comunismul în România și de aceea să te manipuleze. Susținătorii acestei teze sunt însă penibili fiindcă, întrebați dacă bagajul lor gnoseologic este atât de subțire încât îi păcălește o înșiruire de linii de cod, răspund că ei sunt în stare să se sustragă acestei manipulări. Continuă însă imediat, spunând că sunt îngrijorați de soarta celor mai puțin educați, pentru care se tem să nu carecumva să acționeze în necunoștință de cauză.
Politică și TikTok
N-am să fac greșeala de a intra în polemica pro/anti Georgescu. Personajul îmi displace într-o asemenea măsură încât nici nu pot scrie despre el. Doar că nu suport dublul standard. Iată ce scria președintele Johannis după una dintre victoriile sale electorale: „Am câștigat în mediul online! SUNTEM CEA MAI MARE COMUNITATE DE PE FACEBOOK!” Majusculele îi aparțin, iar victoria a fost pe bani, Pe mulți bani. Mda, deci pe Fb e bine, pe alte canale, nu. Asta îmi aduce aminte de bancul ăla cu dizidentul sovietic, definit ca membrul de partid care merge neabătut înainte, fără să-și dea seama că partidul a cotit doctrinar la stânga sau la dreapta.
Da, știu, guvernul chinez a permis utilizarea de informații false, care au sedus sufragetele și gospodinele, mai ales pe cele din diaspora și așa a trebuit să anulăm alegerile. Ele au fost expuse unei realități contorsionate, manipulate de maeștri ai ingineriei sociale, zăpăcite de postări făcute cu bani incerți. Fiindcă altfel, România educată, cele 80 de miliarde prin PNRR și șefia NATO sunt realități pe care le trăim zi de zi! Plenar!
Ca vajnic consumator (și) de TikTok, posesor de algoritm educat, trebuie să mărturisesc că mie mi-au venit în timpul campaniei electorale și o mulțime de clipuri care prezentau alți candidați, cei mai mulți din zona celor care, vorba lui Huxley, „se scandalizează când îi întrebi cine a fost mama lor”. Atâtea curcubee ce am înghițit...
Vrem sau nu să acceptăm, TikTok este platforma care ne arată portretul cel mai fidel al societății noastre, care spulberă ideea că lumea e preocupată de gândirea înaltă, din sfera economiei și politicii, care atomizează dramatic dar previzibil monopolul comunicațional al celor educați. Asta e lumea în care trăim și cei înțelepți se vor grăbi să o înțeleagă și nicidecum să o acuze de analfabetism. Fiindcă, or fi ei analfabeți, da-s mulți!