Universul „Dune”

O serie despre mit, ecologie și destin în universul creat de Frank Herbert

Din punctul meu de vedere, există opere care nu se termină niciodată. Dune, scrisă de Frank Herbert între 1965 și 1985, este una dintre ele. Dincolo de deșert, de viermi, de figuri mesianice și de intrigi politice, autorul a construit o reflecție vastă despre om: o mitologie a conștiinței, a ecologiei și a puterii. La fel ca o ipotetică oglindă polimorfă și lichidă, seria originală de romane are puterea fantastică de a oferi verdicte tulburător de exacte pentru tot ceea ce s-a întâmplat în ultima jumătate de secol. Și nu, nu propune o ambiguitate ca a versurilor lui Nostradamus, ci o profunzime reală a cunoașterii a tot ceea ce este omenesc pe care o combină cu conștiința acută a unei ciclicități inexorabile a istoriei.

Seria Universul „Dune” nu va rezuma romanele, ci le va explora în profunzimi adesea ignorate, punându-le în contextul epocii în care au fost scrise, dar și sub semnul prezentului. Ea va căută să tălmăcească ce a gândit Herbert atunci când a transformat o poveste despre o planetă de nisip într-o amplă meditație asupra naturii umane.

De la deșert la vis

Frank Herbert nu a fost doar scriitor de science-fiction. A fost jurnalist, ecologist, gânditor politic și vizionar etic. Fiul său, Brian Herbert, scrie în Dreamer of Dune că „pentru el, povestea era o formă de cunoaștere.” Dune este, de fapt, un laborator moral, o reflecție despre ce se întâmplă atunci când omul încearcă să controleze mediul, controlându-se pe sine.

Cele șase episoade ale seriei urmează această călătorie interioară:

• Ontologia deșertului, unde natura devine spațiu al revelației.

• Arhitectura puterii, despre ordinea politică a Imperiului și disciplina fremenilor.

• Religia și mitul, unde credința devine mecanism al sensului.

• Economia dependenței, de la CHOAM la mirodenie – oglinda lumii moderne.

• Memoria și genetica, trupul ca arhivă și moștenire vie.

• Jung și inconștientul colectiv, visul ca formă de veghe.

Omenirea ca exercițiu de luciditate

Herbert credea că oamenii bine antrenați pot fi mai buni decât orice mașină. Fremenii, surorile Bene Gesserit, Cucernicele maici, mentații – toate sunt versiuni ale aceleiași idei: perfecționarea conștiinței ca formă de supraviețuire. Tehnologia nu e dușmanul omenirii, ci dovada slăbiciunii sale – fuga de disciplină și dorința de confort. Ecologia, religia, economia, memoria și visul devin, în această lectură, fețele aceleiași întrebări: cum poate supraviețui o specie care, în loc să evolueze organic, stagnează fiindcă și-a pierdut măsura și instrumentele critice?

„Trebuie trezit cel care doarme” Frank Herbert, Dune

Seria Universului „Dune” este o invitație la trezire — o încercare de a înțelege cum, dincolo de tehnologie și putere, omul rămâne cea mai complexă mașină a universului.

Primul episod va fi disponibil marți, 4 noiembrie.